publicații_img

Plasticitatea comportamentală a câinilor raton (Nyctereutes procyonoides) oferă noi perspective pentru gestionarea faunei sălbatice urbane în metropola Shanghai, China

publicații

de Yihan Wang1, Qianqian Zhao1, Lishan Tang2, Weiming Lin1, Zhuojin Zhang3, Yixin Diao1, Yue Weng1, Bojian Gu1, Yidi Feng4, Qing Zhao

Plasticitatea comportamentală a câinilor raton (Nyctereutes procyonoides) oferă noi perspective pentru gestionarea faunei sălbatice urbane în metropola Shanghai, China

de Yihan Wang1, Qianqian Zhao1, Lishan Tang2, Weiming Lin1, Zhuojin Zhang3, Yixin Diao1, Yue Weng1, Bojian Gu1, Yidi Feng4, Qing Zhao

Specie (lilieci):câini raton

Abstract:

Pe măsură ce urbanizarea expune fauna sălbatică la noi condiții dificile și presiuni de mediu, speciile care prezintă un grad ridicat de plasticitate comportamentală sunt considerate potențial capabile să colonizeze și să se adapteze la mediile urbane. Cu toate acestea, diferențele de comportament ale populațiilor care locuiesc în peisajele urbane și suburbane reprezintă provocări fără precedent pentru metodele tradiționale de gestionare a faunei sălbatice, care adesea nu iau în considerare nevoile unei specii sau nu atenuează conflictul om-faună sălbatică din cauza schimbărilor în comportamentul speciilor ca răspuns la interferența umană intensivă. Aici, investigăm diferențele în ceea ce privește arealul de viață, activitatea zilnică, mișcarea și dieta câinilor enot (Nyctereutes procyonoides) între cartierele rezidențiale și habitatele parcurilor forestiere din Shanghai, China. Folosind date de urmărire GPS de la 22 de indivizi, constatăm că arealul de viață al câinilor enot în cartierele rezidențiale (10,4 ± 8,8 ha) a fost cu 91,26% mai mic decât cel din parcurile forestiere (119,6 ± 135,4 ha). De asemenea, am constatat că câinii enot din cartierele rezidențiale au prezentat viteze de mișcare nocturnă semnificativ mai mici (134,55 ± 50,68 m/h) în comparație cu omologii lor din parcurile forestiere (263,22 ± 84,972 m/h). O analiză a 528 de probe fecale a arătat un aport semnificativ mai mare de ingrediente din hrana umană în cartierele rezidențiale (χ2 = 4,691, P = 0,026), ceea ce indică faptul că strategiile de hrănire ale câinilor enot din mediul urban diferă de populația din parcurile forestiere datorită prezenței hranei umane aruncate, a hranei pentru pisici și a gunoiului umed în cartierele rezidențiale. Pe baza constatărilor noastre, propunem o strategie de gestionare a faunei sălbatice bazată pe comunitate și sugerăm modificarea designului actual al cartierelor rezidențiale. Rezultatele noastre subliniază importanța studiilor privind comportamentul mamiferelor în gestionarea biodiversității urbane și oferă o bază științifică pentru atenuarea conflictelor dintre om și fauna sălbatică în mediile urbane din zona noastră de studiu și dincolo de aceasta.