Combinarea datelor moderne de urmărire cu înregistrările istorice îmbunătățește înțelegerea habitatelor de vară ale gâștei cu frunte albă mică (Anser erythropus).

Specie (aviară):Gâsca cu frunte albă mică (Anser erythropus)

Jurnal:Ecologie și Evoluție

Abstract:

Gâsca cu frunte albă mică (Anser erythropus), cea mai mică dintre gâștele „gri”, este inclusă în Lista Roșie a IUCN ca specie vulnerabilă și este protejată în toate statele din arie de răspândire. Există trei populații, cea mai puțin studiată fiind populația estică, împărțită între Rusia și China. Izolarea extremă a enclavelor de reproducere le face în mare parte inaccesibile cercetătorilor. Ca înlocuitor pentru vizitare, urmărirea de la distanță a păsărilor din locurile de iernare permite explorarea arealului lor de vară. Pe o perioadă de trei ani și folosind dispozitive de urmărire GPS de înaltă precizie, unsprezece indivizi de A. erythropus au fost urmăriți de la locul cheie de iernare din China, până la locurile de vară și de odihnă din nord-estul Rusiei. Datele obținute din această urmărire, confirmate de studii la sol și de înregistrări din literatura de specialitate, au fost utilizate pentru a modela distribuția estivală a A. erythropus. Deși literatura de specialitate anterioară descrie un areal de vară fragmentat, modelul sugerează că este posibil un areal de habitat estival continuu, deși observațiile de până în prezent nu pot confirma prezența A. erythropus în întregul areal modelat. Cele mai potrivite habitate sunt situate de-a lungul coastelor Mării Laptev, în principal în Delta Lenei, în câmpia joasă Yana-Kolyma și în zonele joase mai mici din Chukotka, cu extensii riverane înguste în amonte, de-a lungul râurilor majore, cum ar fi Lena, Indigirka și Kolyma. Probabilitatea prezenței A. erythropus este legată de zonele cu o altitudine mai mică de 500 m, cu zone umede abundente, în special habitat riveran, și o climă cu precipitații în cel mai cald trimestru de aproximativ 55 mm și o temperatură medie de aproximativ 14°C în perioada iunie-august. Perturbările umane afectează, de asemenea, adecvarea amplasamentului, cu o scădere treptată a prezenței speciilor începând cu aproximativ 160 km de așezările umane. Urmărirea de la distanță a speciilor de animale poate acoperi lacunele de cunoștințe necesare pentru o estimare robustă a modelelor de distribuție a speciilor în zonele îndepărtate. O mai bună cunoaștere a distribuției speciilor este importantă pentru înțelegerea consecințelor ecologice la scară largă ale schimbărilor globale rapide și pentru stabilirea strategiilor de gestionare a conservării.