Plasticitate comportamentală și schimbarea nișei trofice: Cum răspund gâștele care iernează la modificarea habitatului.

Jurnal:Biologie a Apelor Dulci, 64(6), pp. 1183-1195.

Specie (aviară):Gâsca fasole (Anser fabalis), Gâsca cu frunte albă mică (Anser erythropus)

Abstract:

Ritmul accelerat al schimbărilor de mediu induse de om reprezintă o provocare semnificativă pentru fauna sălbatică. Capacitatea animalelor sălbatice de a se adapta la schimbările de mediu are consecințe importante asupra stării lor de sănătate, supraviețuirii și reproducerii. Flexibilitatea comportamentală, o ajustare imediată a comportamentului ca răspuns la variabilitatea mediului, poate fi deosebit de importantă pentru a face față schimbărilor antropogene. Scopul principal al acestui studiu a fost de a cuantifica răspunsul a două specii de gâște care iernează (gâsca țărmului Anser fabalis și gâsca cu frunte albă mică Anser erythropus) la condițiile precare ale habitatului la nivel de populație, studiind comportamentul de hrănire. În plus, am testat dacă plasticitatea comportamentală ar putea modifica nișa trofică. Am caracterizat comportamentele de hrănire și am calculat aria de domiciliu zilnică (HR) a gâștelor folosind datele de urmărire ale sistemului de poziționare globală. Am calculat zonele standard ale elipsei pentru a cuantifica lățimea nișei folosind valorile δ13C și δ15N ale gâștelor individuale. Am corelat plasticitatea comportamentală cu calitatea habitatului folosind modele ANCOVA (analiza covarianței). De asemenea, am testat corelația dintre zonele standard ale elipsei și HR folosind modelul ANCOVA. Am constatat diferențe semnificative în comportamentele de hrănire ale gâștelor între ani, în ceea ce privește zona lor zilnică de hrănire, distanța și viteza de deplasare, precum și unghiul de viraj. Mai exact, păsările și-au mărit zona de hrănire pentru a-și satisface necesarul zilnic de energie, ca răspuns la condițiile precare de habitat. Acestea au zburat mai sinuos și au călătorit mai repede și pe distanțe mai lungi zilnic. În cazul gâștei cu frunte albă mică, o specie pe cale de dispariție, toate variabilele de comportament au fost asociate cu calitatea habitatului. În cazul gâștei sfeclă, doar ritmul de rotație (HR) și unghiul de viraj au fost corelate cu calitatea habitatului. Păsările, în special gâsca cu frunte albă mică, ar fi putut avea o poziție trofică mai ridicată în condiții precare. Constatările noastre indică faptul că gâștele care iernează au prezentat un grad ridicat de plasticitate comportamentală. Cu toate acestea, comportamentele de hrănire mai active în condiții precare de habitat nu au condus la o nișă trofică mai largă. Disponibilitatea habitatului ar putea fi responsabilă de răspunsurile divergente ale HR de hrănire și ale nișei izotopice la schimbările de mediu induse de om. Prin urmare, menținerea regimurilor hidrologice naturale în perioada critică (adică septembrie-noiembrie) pentru a asigura disponibilitatea unor resurse alimentare de calitate este esențială pentru viitorul populațiilor de gâște din cadrul rutei de migrație Asia de Est-Australia.